Interviul integral | Marius Tucă Show. Marius Manole: Teatrul e o joacă serioasă. Jucăm cât putem de serios. Chiar pe viață și pe moarte uneori

Prezentăm principalele declarații ale actorului Marius Manole în emisiunea Marius Tucă Show:

„Am stat o zi întreagă duminică pentru că am avut două spectacole, unul după altul. Șapte ore. A fost foarte ușor. A fost un public bun, noi nu mai jucaserăm, eram curioși, și de unde mă pregătisem de un tur de forță care o să fie… am zis mamă ce zi o să fie…”

„Eu simt, chiar de când pui piciorul pe scenă, simți cum e în sala aia. Uneori asculți la cabină, știi că ai difuzorul ăla unde auzi publicul…”

„Era o liniște ca în biserică. Erau 500 de oameni care n-au scos un sunet timp de o oră 20, și nu pentru că spectacolul era bun sau (…) pentru că ei erau educați într-un fel și au venit la teatru și nu a sunat un mobil și pentru asta eu… n-am făcut niciodată asta, dar am simțit nevoia să spun „oameni buni, în perioada asta în care trăim, în care toată lumea fuge, e superficială, așa, ați fost un public minunat”.

„Doamna Rodica Mandache, actriță la Teatrul Giulești spunea că ei îi place publicul de orice fel și ăla care o urăște și ăla care o iubește și asta mi se pare genial să poți să faci. Asta mi se pare, pentru că, ce se întâmplă, atunci când iubesc ești fericit, când te urăsc și aia e o satisfacție. Pentru că până la urmă e o joacă”.

„Teatrul dacă e greu nu merită să-l faci. Și o joacă serioasă, adică nu e mergem și ne batem joc, nu, intrăm și jucăm cât putem de serios. Chiar pe viață și pe moarte uneor”.

„Și eu nu sunt împotriva râsului la teatru, eu sunt de acord să facem comedii și să facem comedii bune. Cu asta sunt de acord. Comediile bulevardiere n-au stricat pe nimeni, o comedie romantică bună n-a stricat pe nimeni și vorba doamnei Oana Pellea, decât să vezi un Shakespeare mai bine o telenovelă bună”.

„Apropo de public, că spuneam de publicul care te urăște, de ce-i interesant, știi, pentru că, uite, jucăm acum Trei surori și Trei surori al lui Afrim care este cu totul altfel decât se așteaptă oricine… Uite, n-am ochelari că îmi puneam și eu… și simți rezistența din sală, o simți o simți la prieteni adică simți prieteni care au venit și sunt…Mor după asta. Din când în când, la vreo zece spectacole, îmi face rău, că se adună, se adună, se adună și clachez”.

„Vreo zece reprezentații rezist și chiar mă amuz înăuntrul meu și mă bucur și îi văd în sală cum se chinuie și cum nu știu cum să reacționeze și se gândesc ce-o să le spun la final cum o să facă, le văd toate astea în timp ce joc, le văd”.

„Viforul e un spectacol în care te lupți cu publicul și îmi face mare plăcere. E un spectacol greu pentru public dar mie îmi place asta, îmi place că nu le place tot timpul. De ce, pentru că vin să vadă Viforul…Și văd unul care intră îmbrăcat contemporan care vorbește, nu declamă vorbește pe acolo și el, na, bem, arătăm un Ștefăniță care nu coincide cu ce au ei din istorie sau au fost profesori care s-au ridicat și au zis ce face, ce îi învățăm pe tineri, păi acum, Ștefan cel Mare n-a fost chiar și sfânt”.

„Eram în Pădurea spânzuraților, mă uitam într-o seară… Știi, ăsta eu l-am numit spectacolul generației mele pentru că nici nu știi cine e cel mai în vârstă de acolo, cred că Vitalie Bichir, în afară de doamna Purja care cântă și cântă splendid. Știi, mă uitam într-o seară, era o liniște pe scenă, Marius, și un calm și o…, nu știu, și am văzut, prima dată poate, o generație așezată și o generație…care își făcea profesia cu adevărat, liniștită, fără să vrea să demonstreze, fără să vrea să epateze, spunând o poveste, fiecare își vedea de treaba lui foarte…”

„E și siguranța pe care ți-o dă regizorul. Dacă e să mă întrebi pe mine. Adică atât de tare cât te iubește regizorul și crede în proiectul ăla și în spectacolul ăla atât de tare îți dă voie ție să înflorești. e și siguranța pe care ți-o dă regizorul. Dacă e să mă întrebi pe mine. Adică atât de tare cât te iubește regizorul și crede în proiectul ăla și în spectacolul ăla atât de tare îți dă voie ție să înflorești. Să-l faci să ajungă în partea lui de sus, în partea lui cea mai bună, în partea lui în care nici măcar mama lui sau el nu credea vreodată că o să poată să facă în felul ăla. Adică să te surprindă pe tine, să termini premiera și să spui, Doamne, eu am făcut lucrurile astea? Eu am putut să țin patru ore, eu am putut să fac…?”

„Eu lucrez foarte bine cu Radu Afrim. Nu sunt deloc încorsetat, toată lumea spune că e un regizor foarte dur, pentru mine nu e deloc, știu tot timpul când mă ceartă că are dreptate, îi mai răspund eu, dar niciodată nu mă supăr pentru că știu că are un ochi care vede exact ce trebuie și mai știu un lucru, am siguranța faptului că orice prostie fac el o va lăsa în spectacol dacă trebuie. Dacă nu trebuie, ea nu va fi în spectacol”.

Prezentăm interviul integral:

Marius Tucă: Bun găsit oameni buni la o nouă emisiune, ediție specială cu un invitat special, îmbrăcat foarte frumos, dați și invitatul să-l vadă toată țara, să-l vadă în direct ce frumos e îmbrăcat. Domnul Marius Manole din Iași.

Marius Manole: Din Iași, da.

Marius Tucă: Stabilit în…

Marius Manole: În capitală.

Marius Tucă: De mai bine de…

Marius Manole: 16 ani, 2003.

Marius Tucă: Deja?

Marius Manole: 2003-2004, nu știu exact că eu nu eram chiar bine când am venit.

Marius Tucă: Nici acum n-aș putea să… Ai ultimul tip de telefon?

Marius Manole: Am totul de ultimul tip.

Marius Tucă: Nu, ăsta cu trei camere?

Marius Manole: Da, da.

Marius Tucă: Incredibil.

Marius Manole: Ai și tu?

Marius Tucă: Păi da. Eu am primit de aici, s-a dat din partea firmei.

Marius Manole: Și eu tot de la Teatrul Național.

Marius Tucă: Da, ți-a dat Caramitru direct, ți-a dat ție telefon.

Marius Manole: Vorbești, vezi? Chiar are grijă, nu fii. Dar spune-mi unde dau pe…

Marius Tucă: Dar nu mai sunteți certați?

Marius Manole: Vai, se poate, domnul Tucă, suntem într-o emisiune la care se uită (?). Bună seara.

Marius Tucă: Mai sunteți certați?

Marius Manole: Suntem, suntem.

Marius Tucă: Sunteți certați, nu?

Marius Manole: Dar când e vorba de profesionalism…

Marius Tucă: Există o cale de împăcare sau…?

Marius Manole: Demisia.

Marius Tucă: Ce drăguț…

Marius Manole: A mea, demisia mea.

Susțin două mandate la conducerea unui teatru, cu condiția în care să treci de un examen corect

Marius Tucă: Între voi, totuși, adică ești unul dintre actorii importanți ai Teatrului Național, iar nu poți să spui despre Caramitru, că tot am intrat în emisiune, că nu e un director de teatru de când e el directorul TNB.

Marius Manole: Absolut, nu poți să spui despre el că nu e un actor mare și nu poți să spui absolut nimic.

Marius Tucă: Vorbim în calitate de director de teatru deocamdată.

Marius Manole: În calitate de manager consider că 16 ani e un pic cam mult. Și 18 ar fi și mai mult și 24…

Marius Tucă: Dar când au fost la alții 20 n-ai zis nimic.

Marius Manole: Care a fost 20?

Marius Tucă: Care a fost.

Marius Manole: Păi dar cine a fost?

Marius Tucă: Dumnezeu să-i ierte, cum, au fost…

Marius Manole: Nu.

Marius Tucă: Au fost la alte teatre, nu vorbesc de Teatrul Național.

Marius Manole: N-a avut. 12 ani.

Marius Tucă: Și la Mic?

Marius Manole: La Mic cine a fost, că nici nu mai știu.

Marius Tucă: Care a fost. Cam peste tot, Marius au fost.

Marius Manole: Păi, asta e o problemă. Eu asta spun.

Marius Tucă: Păi asta e o discuție, dar nu crezi că asta ar trebui reglementată prin lege?

Marius Manole: Ba da. Dar știi că ea a fost reglementată dar că legea a fost schimbată de către domnii?

Marius Tucă: Păi doar nu am schimbat-o noi până la urmă.

Marius Manole: Nu, ei au schimbat-o

Marius Tucă: Eu cred, și am mai vorbit amândoi despre asta că în orice funcție de felul ăsta trebuie să fie două mandate, cel mult. Părerea mea.

Marius Manole: Și părerea mea la fel.

Marius Tucă: Dacă nu cumva doar unul.

Marius Manole: Bun, hai să spunem că ești excepțional…

Marius Tucă: Bun, și două mandate, dacă mandatul e să stai 10 ani într-o funcție Marius…

Marius Manole: Nu, două mandate cu condiția în care să treci de un examen corect. Adică după primul mandat dacă dai un examen corect.

Marius Tucă: Nu, asta cu examenul știi că la noi în România nu funcționează.

Marius Manole: În România nu funcționează, așa e.

Marius Tucă: Nu știu, prin lege trebuie reglementat, hai să spunem două mandate.

Marius Manole: Două mandate, așa zic și eu, doar că uite că nu se poate.

Marius Tucă: Păi da, dar 16 ani e destul spui tu, alții spun că nu e destul.

Marius Manole: Păi cine să spună că nu e destul? Tot ei între ei spun că nu e destul.

Marius Tucă: Aș putea să spun și eu, de exemplu. Ca să fiu în opoziție cu tine.

Marius Manole: Exemplul lor este tot timpul domnul Ciulei și ne spune așa, dacă ar fi fost domnul Ciulei ați fi spus…

Marius Tucă: Asta e un altfel de exemplu sau să spunem excepția care confirmă regula.

Marius Manole: Exact, degeaba le spui că domnul Ciulei nu mai e și un nou Ciulei încă nu s-a născut că nu o să te creadă și atunci, asta e, luptăm, mergem mai departe.

Marius Tucă: Luptăm… Ce lupți? Că ești într-o luptă mută tu, surdă.

Marius Manole: Surdă. Nu m-aude nimeni. Asta e, na, o să mergem mai departe, e greu, e complicat de schimbat totul.

Marius Tucă: Da, dar aici e o chestie care ține cumva, nu neapărat de moralitate, și aici aș vrea să discut cu tine, faptul că Ion Caramitru a crezut de la bun început în Marius Manole, în actorul Marius Manole. Și tu aici separi lucrurile, nu, că sunt actor și mi-am făcut treaba.

Marius Manole: Păi nu e vorba de asta, dumnealui susține și probabil că pe bună dreptate într-un fel, zice pe timpul el a devenit, eu l-am ajutat, eu l-am lăsat, eu l-am…

Marius Tucă: Păi, poate să spună asta.

Marius Manole: Păi dacă eu spun despre tine Marius, eu ți-am dat voie să fii Marius, înseamnă că puteam să nu-ți dau voie.

Marius Tucă: Știi că adevărul e undeva la jumătate, la mijloc.

Marius Manole: Eu cred că dumnealui a făcut o treabă pe care trebuia să o facă orice manager, o treabă normală.

Marius Tucă: E adevărat.

Marius Manole: A sprijinit un actor al teatrului lui.

Marius Tucă: Așa cum trebuie sprijinit orice actor care e bun, care e valoros și așa mai departe.

Marius Manole: Asta noi nu-i putem reproșa…

Marius Tucă: Nu, noi vorbeam despre tine, nu vorbeam despre principii generale.

Marius Manole: Eu fug un pic de…

Marius Tucă: De ce?

Marius Manole: Nu fug, nu fug, glumesc.

Marius Tucă: Fugi de subiect. N-ai nicio șansă pentru că te prind.

Marius Manole: Suntem la Marius Tucă Show, adică…

Marius Tucă: Suntem, suntem din fericire, bine că nu suntem în altă parte. La ce emisiune ai mai participat?

Marius Manole: O, eu particip la multe emisiuni Marius…

Marius Tucă: Radio Cultural…

Marius Manole: Mai multe care nu se văd… de puțini oameni…

Marius Tucă: Și noi suntem pe net, până una alta, că Mediafax.ro, Smart TV este la începuturi…

Marius Manole: Sunteți și pe Gândul.

Marius Tucă: Mai suntem pe Gândul? Nu mai știu că…

Marius Manole: Da, sunteți și pe Gândul.

Ei își iau toate astea ca un regat … tu îți dai seama să vii în fiecare zi într-un birou timp de 16 ani?

Marius Tucă: Suntem pe toate site-urile și audiența este exact ceea ce trebuie în momentul ăsta, audiență pe care nu o au televiziuni care sunt pe cablu.

Marius Manole: Revenind la subiectul… la întrebarea ta, da, în timpul… era să spun în timpul domniei lui…

Marius Tucă: Ce ști atât de… ce vrei spui în timpul domniei lui?

Marius Manole: Păi că am în cap asta că…

Marius Tucă: Că e o domnie…

Marius Manole: Da, că ei își iau toate astea ca un regat, adică… tu îți dai seama să vii în fiecare zi într-un birou timp de 16 ani? Îți dai seama că te simți ca acasă și ți se pare…

Marius Tucă: Păi îți dau eu răspunsul, eu am fost șef ziar 22 de ani.

Marius Manole: Așa. Păi nu erai ca acasă? Erai acasă.

Marius Tucă: Dar fiecare zi e alta, fiecare zi e altceva.

Marius Manole: Eu vreau să spun că la un moment dat oamenii din jurul tău, tu, nu mai apare… toată lumea începe să te cunoască, îți știe hachițele.

Marius Tucă: Vrei să fii director?

Marius Manole: Niciodată. Niciodată.

Marius Tucă: Pe cine ai vedea tu, să spunem, director la TNB?

Marius Manole: Habar n-am.

Marius Tucă: Păi nu, nu, nu, stai un pic. Nu poți să spui în momentul ăsta că nu există o lege, nu are de ce să plece Caramitru. Mai ales că eu cred că s-au făcut spectacole mari de când e el director la TNB.

Pentru ei, Pădurea spânzuraților, care e un spectacol mare după gustul meu e un rateu pentru alții. Chiar pentru critici.

Marius Manole: S-au făcut spectacole mari, în 16 ani s-au făcut vreo șapte.

Marius Tucă: Păi, tot e bine, unul pe an…

Marius Manole: În 16 ani?

Marius Tucă: Unul la doi ani.

Marius Manole: Bine și acum spectacol mare să vedem cine ce hotărăște, că și aici meseria asta e subiectivă pentru că pentru ei Pădurea spânzuraților, care e un spectacol mare după gustul meu e un rateu pentru alții. Chiar pentru critici.

Marius Tucă: Cine a zis asta?

Marius Manole: Iartă-mă, dar sunt critici care…

Marius Tucă: Eu nu am auzit pe nimeni care să spună asta.

Marius Manole: Ba eu am auzit, îți dau un nume, Ileana Lucaciu care este un critic, de exemplu, a scris că nu…

Marius Tucă: Eu toți oamenii cu care am vorbit și oamenii care sunt în teatru, nu am pretenția să mă pricep, dar cred că sunt un bun spectator, mie mi se pare, merge acolo înspre capodoperă cu toată dragostea…

Marius Manole: Ce vreau să spun este că e o meserie extrem de subiectivă și că asta cu spectacolele mari…

Marius Tucă: Marius, în lumea ta actorii trebuie să știe care sunt spectacolele mari, importante, să știe care sunt spectacolele care contează, hai să nu ne… și știi la fel de bine chestia asta.

Marius Manole: Da, într-un fel.

Marius Tucă: Richard al III-lea e un spectacol mare?

Marius Manole: Pentru mine da, pentru alții nu.

Marius Tucă: Pentru tine pentru că ai rolul principal.

Marius Manole: Păi…

Marius Tucă: De ce ai ignorat ultimul masaj? Nu ne mai cunoaștem?

Marius Manole: Ce mi-ai scris?

Marius Tucă: Ți-am scris să rămâi așa, să nu scoți cocoașa după spectacol.

Marius Manole: Nu mai… nu eram eu…

Marius Tucă: Nu erai tu?

Marius Manole: Mi-ai scris imediat după spectacol?

Marius Tucă: Nu, ți-am scris atunci când îți puneai cocoașa când te pregăteai de spectacol.

Marius Manole: A, eram deja intrat în…

Marius Tucă: Dar știi că ți se potrivește, ți-am zis, nu? Că ar fi bine să rămâi cu ea.

Marius Manole: Vedeți, de asta nu vreau eu.. pot să mă ridic să…?

Am stat o zi întreagă duminică pentru că am avut două spectacole, unul după altul. Șapte ore. A fost foarte ușor

Marius Tucă: În spectacolul pe care îl recomand Marius e atât de în rolul ăla încât se cam ard ceilalți din jurul tău, cu vreo două trei excepții, cu toată prietenia pe care ți-o port.

Marius Manole: E normal, e rolul principal, mă rog, nu e un subiect…

Marius Tucă: Ba e, e un subiect pentru că eu cred că trebuie să păstrezi cocoașa, măcar o zi după… să mai stai cu ea.

Marius Manole: Am stat o zi întreagă duminică pentru că am avut două unul după altul.

Marius Tucă: A, da? Dar cum, de ce ai avut două?

Marius Manole: O reprezentație de la 11 și o reprezentație de la 19.

Marius Tucă: Și cum e asta? Să joci două spectacole aproape șase ore, nu, împreună?

Marius Manole: Nu.

Marius Tucă: Opt ore?

Marius Manole: Șapte ore.

Marius Tucă: Cum e să joci șapte ore într-o zi?

Marius Manole: Marius, vrei să spun ceva? A fost foarte ușor.

Marius Tucă: De ce?

Marius Manole: Nu știu. A fost foarte ușor.

Marius Tucă: A, tu ești genial și atunci lucrurile ți se par…

Marius Manole: Nu, a fost ușor. A fost un public bun, noi nu mai jucaserăm, eram curioși, și de unde mă pregătisem de un tur de forță care o să fie… am zis mamă ce zi o să fie…

Marius Tucă: Și ți s-a părut ușor.

Marius Manole: Și mi s-a părut ușor.

Marius Tucă: Știi ce zicea Nicul Alifantis la ultima emisiune, bănuiesc că nu ai văzut-o pentru că tu ai și foarte multă treabă, ai și roluri multe și intri și în personaje foarte greu și nu mai poți să intri la loc în pielea ta care, oricum, este afurisită și cu bube și cu asta… știm. Păi când ai venit la mine și aveai… ce era aia, cred că era ceva veneric când ai venit ultima dată. Spunea, spectacolul poate să fie ușor sau greu în funcție de publicul din sală și în primele momente când cânți o piesă, în cazul lui, două, vezi ce fel de public ai în sală. Dacă e un public bun, un public care te așteaptă, care vrea să fie acolo sau, dimpotrivă, un public care să te obosească și să… simți asta?

Marius Manole: Da. Eu simt, chiar de când pui piciorul pe scenă, simți cum e în sala aia. Uneori asculți la cabină, știi că ai difuzorul ăla unde auzi publicul…

Marius Tucă: Și-ți dai seama după murmur, incredibil.

Marius Manole: Și-ți dai seama după murmur dacă e un public care a venit la teatru ca să se bucure sau a venit doar ca să se distreze. Am fost acum la Brașov și am jucat un spectacol În ploaie, a fost foarte greu pentru mine…

Marius Tucă: Vom vorbi despre el, n-am apucat să-l văd.

Marius Manole: Vreau să spun Marius că era o liniște ca în biserică. Erau 500 de oameni care n-au scos un sunet timp de o oră 20, și nu pentru că spectacolul era bun sau…

Marius Tucă: Incredibil.

Marius Manole: Nu, pentru că ei erau educați într-un fel și au venit la teatru și nu a sunat un mobil și pentru asta eu… n-am făcut niciodată asta, dar am simțit nevoia să spun „oameni buni, în perioada asta în care trăim, în care toată lumea fuge, e superficială, așa, ați fost un public minunat”. Știi cum îi cerți, ați avut telefoane cred că uneori trebuie să-i și lauzi, știi?

Marius Tucă: Da, mi se pare un gest extraordinar și mai ales știi, uneori vorbești despre niște reguli, că n-ai voie să spui, că doar pilea, ca actor… Nu. S-a terminat spectacolul poți să vorbești cu ei.

Marius Manole: Ai voie orice, bineînțeles.

Marius Tucă: Nu, dar știi că există chestia asta?

Marius Manole: Depinde ce spui. Mă rog, ei au plătit până la aplauze.

Marius Tucă: În timpul spectacolului mai puțin, asta nu-mi place…

Marius Manole: Asta nu, dar până la aplauze, după ce s-a terminat spectacolul…

Marius Tucă: Nu, că mai colegi care încep să spună oprește ăla… mergi mai departe, treci, acoperi…

Marius Manole: E, uneori e foarte greu, eram într-un spectacol cu domnul Rebengiuc și a sunat un telefon de cinci ori și la un moment dat s-a ținut, s-a ținut, s-a ținut și a spus „opriți vă rog telefonul ăla că ne-ați scos din minți”.

Marius Tucă: Pentru că era Rebengiuc, pentru că era Rebengiuc. Dar apropo de stare și de asta, știi că poate fi cu dus întors, cu două tăișuri, mi-aduc aminte, Florin Piersic și Emilia Popescu, Străini în noapte, la Caracal, la deschiderea teatrului. Și i s-a făcut rău aproape pentru că publicul nu reacționa. De ce? Pentru că de ani de zile nu se mai jucase nimic acolo, și e vorba de Florin Piersic, și era spectacol unde erau replici spumoase, adică… băi, și nimic, nu primea nimic în schimb apropo de un public prea cuminte, și la un moment dat i s-a făcut rău, abia a putut să continue spectacolul că nu primea nimic de acolo. Ți s-a întâmplat?

Marius Manole: Mi s-a întâmplat, dar mi s-a întâmplat atunci când nu eram eu bine. Dacă eu sunt bine pot să am în față și o piatră.

Marius Tucă: Deci pleacă tot de la starea ta.

Marius Manole: Da, de la starea și de la siguranța ta. Uite, veneam acum, și de asta o iubim și o să…, pe doamna Mandache…

Marius Tucă: Nu știu cine e…

Marius Manole: Doamna Rodica Mandache, actriță la Teatrul Giulești…

Marius Tucă: În vârstă, un pic…

Marius Manole: Nu, nu în vârstă, nu, nu, roșcovană…

Marius Tucă: Plinuță un pic? Seamănă cu Vasilica Tastaman sau cu…

Marius Manole: Nu, nu seamănă nimeni. Care spunea că ei îi place publicul de orice fel și ăla care o urăște și ăla care o iubește și asta mi se pare genial să poți să faci. Asta mi se pare, pentru că, ce se întâmplă, atunci când iubesc ești fericit, când te urăsc și aia e o satisfacție. Știi, noi jucăm, am avut acum o premieră la Teatrul Național…

Marius Tucă: De ce să fie satisfacție?

Marius Manole: Pentru că până la urmă e o joacă.

Marius Tucă: Pentru că tu privești în joacă, Marius. Și am citit un interviu de-al tău dai destul de rar interviuri și atunci când le dai puține sunt reușite, dar, mă rog…

Marius Manole: Mă rog, facem eforturi…

Teatrul dacă e greu nu merită să-l faci. Și o joacă serioasă, adică nu e mergem și ne batem joc, nu, intrăm și jucăm cât putem de serios. Chiar pe viață și pe moarte uneori.

Marius Tucă: E ok, știu, e greu să-ți aduni gândurile și n-ai nici timp vorbeai despre chestia asta și mi-a plăcut foarte tare. Dragii mei, până la urmă mie îmi place să mă joc, de aia fac, și nu mă mai joc, și nu mai sunt eu și e greu și vreau să mă las și așa mai departe.

Marius Manole: Teatrul dacă e greu nu merită să-l faci.

Marius Tucă: Și de multe ori uităm chestia asta, că teatrul e o joacă. O joacă frumoasă în sensul cel mai frumos și filosofic, până la urmă.

Marius Manole: Și o joacă serioasă, adică nu e mergem și ne batem joc, nu, intrăm și jucăm cât putem de serios. Chiar pe viață și pe moarte uneori.

Marius Tucă: E adevărat, dar spune-mi te rog de unde chestia asta că trebuie să mergem la teatru, hai să nu spun să ne hăhăim, băi, să mergem să ne distrăm. Știi că de multe ori mă roagă oameni pentru că știu că am legătură cu fenomenul și vorbind la radio, făcând radio împreună doi ani și ceva , vorbim despre teatru, vreau și eu, recomandă-mi un spectacol ca să merg să râd. Adică obligatoriu vor să meargă undeva să râdă. De ce?

Marius Manole: Pentru că probabil viața noastră e prea tristă și prea pe fugă și prea… nu-ți oferă prea multe satisfacții și poate că ai nevoie de asta… Nu pot să-ți răspund la întrebarea asta și eu nu sunt împotriva râsului la teatru, eu sunt de acord să facem comedii și să facem comedii bune. Cu asta sunt de acord. Comediile bulevardiere n-au stricat pe nimeni, o comedie romantică bună n-a stricat pe nimeni și vorba doamnei Oana Pellea, decât să vezi un Shakespeare mai bine o telenovelă bună.

Marius Tucă: Și asta e adevărat. Da, dar au ajuns unii sclifosiți în lumea asta, domnule, nu mai putem să facem o comedie, sau nu putem ,să punem un teatru bulevardier…

Marius Manole: E treaba lor…

Marius Tucă: Dineu cu proști e un astfel de spectacol și de câți ani se joacă cu sala plină.

Marius Manole: De prea multe ori. De mult prea multe ori.

Marius Tucă: Da, știu e vorba de Ion Caramitru și…

Marius Manole: Nu numai de asta, dar în general la Teatrul Național dacă iei…

Marius Tucă: Dânsul a fost la revoluție, nu?

Marius Manole: Îmi pare rău că n-am fost că n-aveam vârstă, că dacă aveam vârsta lângă el eram. Eram Caramitru, eu și Dinescu.

Marius Tucă: Da, știu, tu țineai steagul.

Marius Manole: Da, eu eram pe TAB.

Marius Tucă: Nu, tu erai în locul lui Gelu Voican Voiculescu dar fără barbă.

Marius Manole: Fără barbă, nu, îți spun, eram… de la Iași veneam. Nu, glumim, dar… Da, totuși și spectacolul ăsta în exces cumva se confundă cu Teatrul Național. Or Teatrul Național nu e numai asta.

Marius Tucă: E adevărat.

Marius Manole: Sunt doi mari artiști, mari actori amândoi.

Marius Tucă: Teatrul Național înseamnă și Pădurea spânzuraților.

Marius Manole: Teatrul Național… în urma scandalului se joacă destul de mult și Pădurea spânzuraților.

Marius Tucă: Deci tu faci scandal să joci mai mult, asta e…

Marius Manole: Doamne ferește, dacă aș putea, de cele mai multe ori aș face scandal să nu joc atât, dar… Dar apropo de public, că spuneam de publicul care te urăște, de ce-i interesant, știi, pentru că, uite, jucăm acum Trei surori și Trei surori al lui Afrim care este cu totul altfel decât se așteaptă oricine… Uite, n-am ochelari că îmi puneam și eu… și simți rezistența din sală, o simți o simți la prieteni adică simți prieteni care au venit și sunt…

Marius Tucă: Și ție îți place asta…

Marius Manole: Mor după asta. Din când în când, la vreo zece spectacole, îmi face rău, că se adună, se adună, se adună și clachez.

Marius Tucă: Stai puțin că nu s-a jucat Trei surori, s-a jucat… în general spectacole de felul ăsta.

Marius Manole: Cam așa. Vreo zece reprezentații rezist și chiar mă amuz înăuntrul meu și mă bucur și îi văd în sală cum se chinuie și cum nu știu cum să reacționeze și se gândesc ce-o să le spun la final cum o să facă, le văd toate astea în timp ce joc, le văd.

Marius Tucă: Adevărul e că am fost și eu la spectacole și jucau prieteni acolo, nu vorbesc despre tine, că ție puteam să-ți spun a doua zi sau să vorbim, da, și nu știam ce să le scriu și așteptau ceva…

Marius Manole: Dar de ce trebuie să le spui ceva?

Marius Tucă: Până la urmă am ales că nu spun nimic.

Marius Manole: Da. E cel mai cinstit.

Marius Tucă: Știi care e un răspuns sau un mesaj care răspunde cumva la chestiunea asta? Spui, interesant.

Marius Manole: Da, da. Sau intri în cabină, știi că noi mai avem…, intri în cabină și tot nu știi ce să spui colegilor și intri și faci (exclamație) și ieși.

Marius Tucă: Și nu spui nimic.

Marius Manole: Nu spui nimic că nu știi băi, i-a plăcut, nu i-a plăcut?

Marius Tucă: Asta e bună.

Marius Manole: Sau, măi, sunteți ceva… și gata, ai plecat.

Marius Tucă: Dar chestia asta cu interesant, când îmi spune ceva mie că am făcut eu ceva interesant mă scoate din minți. Dar la alții ține. E interesant ce? Interesant e un fel de ciudat până la urmă. Adică e ciudat ce ai făcut.

Marius Manole: E ceva ce poate n-a înțeles. Interesant.

Teatrele particulare nu prea mai există. Știi, noi am vrut să facem un teatru și nu l-am făcut

Marius Tucă: Bine vorbim de… Joci în multe spectacole și la Teatrul Național și la Bulandra, joci și în teatrele particulare și nu prea… că aici știi cel mai bine să dai definiția unui… nu prea este…

Marius Manole: Teatrele particulare nu prea mai există. Știi, noi am vrut să facem un teatru și nu l-am făcut.

Marius Tucă: Avem timp, suntem tineri.

Marius Manole: Nu sunt săli de spectacole.

Marius Tucă: Am căutat, în tot timpul ăsta am căutat. E greu.

Marius Manole: Și eu caut și e foarte complicat.

Marius Tucă: Spune-mi care sunt spectacolele în care joci acum care sunt apropiate de însemni tu, de ce ești tu uite că mi-am notat aici hârtie.

Marius Manole: Din fericire acum chiar am să-ți spun. Înainte n-aș fi avut să-ți spun.

Marius Tucă: Uite, mi-am notat chiar așa: Rolurile în care ești tu și personalitatea ta artistică este reprezentată aproape de ideal?

Marius Manole: O, dar ce întrebare complicată. Păi m-ai pierdut.

Marius Tucă: O oră am stat să o scriu.

Marius Manole: Ferească… Cu dicționarul. Încă o dată, te rog.

Marius Tucă: Ce?

Marius Manole: Cu dicționarul, pentru mine zic.

Marius Tucă: Da, am încercat să găsesc cuvinte ca să înțelegi tu întrebarea.

Marius Manole: Sunt jignit, noroc că iau bani pentru interviul ăsta. Bun. Am Pădurea spânzuraților, unde joc conștiința și s-a nimerit atât de…

Marius Tucă: Și e atât de frumos ăla și ți se potrivește atât de tare.

Marius Manole: Mie, da și spectacolul e așa… După care Trei surori, Richard III, Viforul al lui Alexandru Dabija.

Marius Tucă: Da, n-am apucat să-l văd. Se mai joacă?

Marius Manole: Da, da, da chiar îl jucăm în ianuarie.

Marius Tucă: Aici te-am auzit spunând…

Marius Manole: Asta chiar eram la radio când îl făceam…

Marius Tucă: Da, da, da când repetai. Mi-ai zis de multe ori că oamenii nu înțeleg spectacolul ăsta.

Marius Manole: Iarăși e un spectacol în care te lupți cu publicul și îmi face mare plăcere.

Marius Tucă: De ce?